Barbatul – marul discordiei intre femei

Viata m-a invatat sa zambesc amar cand aud sau vad in jurul meu chestii gen – BFF (Best Friends Forever), pupici, imbratisari calde, dor, confesiuni intre fete / femei…

Desigur, am trait si eu toate astea, si in ziua de azi am prietene dragi inca din timpul facultatii (si au trecut peste 15 ani) cu care oricand m-as vedea le-as imbratisa cu drag si dor. Poate ca tocmai pentru ca mi-a fost dor mereu de caldura sentimentelor de prietenie pe care le-am avut cu prietenele mele dragi din liceu, din facultate, mai tarziu, in viata am acordat acest titlu si am oferit acest cadou sincer al prieteniei unora care ar fi meritat mai bine sa le sparg fata…

Viata mi-a purtat pasii spre o afacere pe care am condus-o unde am fost inconjurata mereu de fete cu minim 10-15 ani mai tinere decat mine si mi-am condus afacerea si echipa intr-un mod foarte relaxat si prietenesc, occidental, fara formalitati. Si domeniul de munca fiind din sfera entertainment-ului, mi-a permis sa creez si sa mentin o atmosfera degajata la munca. Totul era atat de frumos incat cateva dintre cele mai vechi fete care lucrau la mine imi erau chiar prietene, iar dintre toate, una mai presus de toate era preferata mea.

EA era asa o fata buna, cu bun simt, bine crescuta, muncitoare, frumusica si dragalasa, cu cafeaua mereu pregatita exact asa cum imi placea mie, cu vorbele dulci mereu la ea, tacea cand eram nervoasa, vorbea cand eram bine-dispusa, mereu avea o barfa despre celelalte sa imi sopteasca la ureche sau o noutate secreta din echipa, nici nu a fost greu sa ia fata celorlalte si sa imi devina cea mai apropiata dintre toate…

Atat de apropiate eram incat si cand am inceput sa am ceva probleme cu sotul meu, dupa 18 ani de ralatie si 15 ani de casnicie, mi s-a parut normal sa ii povestesc EI la o cafea ca am probleme in casnicie…Si ea m-a ascultat atat de sincera si atenta…Mi-a povestit si ea de problemele ei cu iubitul ei…ce mai…BFF in toata regula…Cand problemele mele cu sotul s-au agravat si el mi-a spus ca vrea sa divorteze, mi s-a parut, iarasi normal, ca pe drumul spre casa, pentru ca eram atat de tulburata de veste si nici nu mai vedeam bine pe unde merg, sa o sun pe EA si EA a fost atat de dulce incat a stat de vorba cu mine la telefon tot drumul pana am ajuns ok acasa si m-a ascultat, m-a linistit, m-a calmat, m-a intrebat daca poate sa ma ajute cu ceva…

Dupa cateva zile, cand m-am simtit in sfarsit in stare sa ies in lume, am mai baut o cafea cu confesiuni cu EA si am vorbit despre divort, despre cum se vor imparti afacerea, masinile, casele… am vazut ca era foarte interesata, dar credeam ca viata mea e foarte captivanta pentru ea si fiind mult mai mica de varsta decat mine ma asculta cu atentie ca sa invete din experienta mea…

Nu stiu sigur, dar ma gandesc ca poate J din acest motiv am avut un soc fizic, psihic, emotional si de toate felurile posibile cand la foarte scurt timp de la ultima mea cafea plina de confesiuni bauta cu EA sotul meu m-a instiintat ca EA este iubita lui! Ei spun ca nu au fost de dinainte impreuna si ca pur si simplu s-a intamplat…dupa ce el a decis sa divortam…

Intre timp divortul s-a pronuntat, averea s-a impartit, iar EA este in prezent posesoarea sotului meu si fericitul cuplu asteapta deja si un bebelus.

Si nu stiu de ce, cand trec acum pe strada si vad doua prietene imbratisandu-se cu drag sau stand la o cafea, zambesc amar…

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.