Eva e o copila zapacita intr-un corp de femeie matura. E sensibila si puternica in egala masura. E facuta din coasta lui Adam, e in cautare de Adam.

E la varsta la care s-a redescoperit mai frumoasa, mai puternica, mai senzuala, mai inteleapta, mai ambitioasa de cat se stia. Pentru ca a adunat 40 de ani in buchetul vietii ei dar nu i-a lasat sa ii fure zambetul, stralucirea, simtul umorului si speranta.

A iubit, a visat, a construit personalitati, case, afaceri,  a nascut, a crescut, a indrumat, a creat, a inovat, a muncit, a pierdut, a fost tradata, mintita, inselata, calcata in picioare, a fost pe culmi, a fost in abis.

S-a pierdut, s-a regasit, s-a reinventat, a renascut, a iubit din nou, a visat din nou, a sperat din nou. Si desi tot ce si-ar dori ar fi ca un Adam sa o tina ferm de mana, stie ca poate nu va mai asa niciodata sau poate va fi ceva efemer si, desi sensibila si visatoare, trebuie sa isi aminteasca ca e puternica, ca poate, ca e o supravietuitoare, ca e una dintre acelea rare care daca lasa capul jos il lasa doar ca sa isi admire pantofii, ca e una dintre acelea rare care pot provoca un barbat dincolo de sexualitate si care, prin simpla prezenta si personalitate, emana energie si inspira alti oameni. Si atunci, pregatita pentru ce e mai rau dar sperand la ce e mai bine, merge inainte. Cateodata drept, altadata taras, dar mereu inainte. Inapoi oricum nu o mai asteapta nimic.

Ea e Eva. Simpla si directa, un foc de calitati si defecte, o vapaie de trairi si sentimente efervescente, o femeie care “ a rupt bucati din ea si le-a pus pe hartie” , o stea cazatoare care vrea sa lase in univers o urma de sclipici din tot ceea ce a trait si a simtit.

Multumesc ca ati trecut pe aici, prin micul meu univers, va pup cu drag.