Mama Fiica Divort

“O mama isi poate tine doar o vreme copilul de mana, dar din inima nu ii da drumul pana la ultima suflare”…

Imi amintesc parca a fost ieri…Abia instiintata de divort de catre sotul meu, dupa 18 ani de relatie dintre care 15 ani de casnicie, cu EL abia plecat pentru totdeauna din casa, zaceam in dormitor cu draperiile trase, lumina stinsa, televizorul oprit si privirea fixa in plafon si totul se oprise in loc… Eram blocata in cruzimea realitatii acelei clipe in care constientizam ca nimic din ce a fost nu va mai fi si nimic din ce va fi nu vreau sa vina…

Ce nu intelegi atunci cand esti prins in pestera adanca a depresiei este ca doar pentru ca tu te prabusesti si simti la propriu cum cazi si te izbesti dureros de toate stancile prapastiei sufletului tau, ei bine, doar pentru ca tu cazi, nu inseamna ca lumea se opreste in loc…Pentru toti ceilalti e o zi ca oricare alta…Asa a fost si atunci…in acea zi…

Pierduta in abisul meu, asistam absenta si rupta de realitate la ce se intampla in jurul meu…Vedeam cum fata mea cea mare, adolescenta, tot intra si iese in baia de langa dormitorul meu si dupa zgomotele pe care le auzeam imi dadeam seama ca se aranjeaza sa plece undeva. S-a facut frumoasa, m-a intrebat daca imi place cum s-a aranjat, mi-a dat un pupic si a plecat.

Ma uitam pierduta la ea si am schitat un zambet, o umbra a unui zambet de-al meu din vremurile bune. Ma durea pe de o parte ca sufletul meu, cea careia ii dedicasem fiecare clipa, fiecare gand, fiecare fapta inca de cand aflasem ca sunt insarcinata cu ea putea fi asa indiferenta la durerea mea, dar mi-am gasit in inima de mama puterea sa ma bucur ca e bine, ca nu e afectata, sa ma bucur pentru ea ca iese, ca are alte proecupari si ca pentru ea e o zi vesela, ca oricare alta.

Mai tarziu am aflat ca a fost sa se intalneasca cu sotul meu si cu iubita lui –  fost mea secretara si s-au plimbat prin mall, si-au cumparat amandoua chestii de make-up, au mancat, au fost la film si au petrecut impreuna o zi minunata si fara griji in mall… E drept ca o stia pe iubita sotului meu de 4 ani, caci lucra la noi in firma inca de cand chiar eu o angajasem , in urma cu patru ani si ii era familiara si apropiata si era greu sa nu ii cada in plasa, asa draguta, doar cu cativa ani mai mare decat fii-mea, zambitoare si pisicoasa mereu…

Dar rana cutitului infipt in inima mea de fiica mea cea mare in ceea ce priveste lejeritatea cu care a acceptat schimbarea mega-rapida a statutului aleia de la secretara la iubita sotului meu si a tatalui ei iar acum la mama ei vitrega, viitoarea lui nevasta, insarcinata deja, ei bine, viteza ametitoare a desfasurarii lucrurilor si acceptarea lor in acelasi ritm naucitor de rapid din partea copilului meu…rana aceea nu s-a vindecat nici azi, desi au trecut deja cam opt luni…

Concluzia? Indiferent cat suferi tu si cat de adanc te prabusesti, lumea nu se opreste in loc pentru tine si nici macar cei care au fost pana ieri sufletul si central universului tau…lumea merge inainte, chiar cu o viteza ametitoare …Cu cat mai repede vei intelege asta si vei putea sa te ridici si tu de jos si sa intelegi ca asta ai si tu de facut, ce face toata lumea, sa mergi inainte, cu atat mai bine…

Relatia mama-fiica este una dintre cele mai intense si totodata ciudate relatii din cate exista…Fiica mea cea mare a fost un copil dorit, asteptat, rasfatat, iubit mai presus de orice si din secunda in care am aflat ca sunt insarcinata toate gandurile mele, munca, banii, talentul, sacrificiile, educatia, studiile, timpul, totul a fost pus in slujba ei si a dezvoltarii ei…

Ciudat cum intr-o secunda au disparut toate si am simtit ca am fost vanduta pe un zambet fals si o chicoteala de pipita, ciudat cum rana inca sangereaza, ciudat cum s-a schimbat relatia cu fiica mea din secunda aceea, sange din sangele meu, tinuta in burta mea 9 luni si in mintea, sufletul, gandurile si preocuparile mele pe primul loc toti anii care au urmat pana a devenit adolescenta…

Ciudat cum totusi am iertat, cum totusi o iubesc, cum totusi accept desi nu reusesc sa inteleg, cum o mangai trist pe par de cate ori o vad si cum stiu ca voi fi alaturi de ea mereu, daca ma va chema si va vea nevoie de mine, ciudat cum am indepartat-o 2-3 luni si nu a inteles ca o  indepartez sa nu vada ca ma distruge superficialitatea alegerii ei, cum mi-am apropiat-o iarasi dupa cateva luni cand mi-am mai revenit emotional…

Ciudat cum iubirea de mama intelege, iarta, se impleteste cu lacrimi amare si tristete nemarginita dar zambesc cand o vad si o iau in brate mandra de cum arata, cum se imbraca, cum vorbeste, cum gandeste si tot ceea ce eu am sadit in ani de efort, psihologie, educatie si iubire puse in slujba ei si a dezvoltarii si formarii ei ca om…

Desigur, e experienta mea personala, care nu se potriveste probabil cu a altor mame care au copii adolescent si au divortat…dar am pornit de acel citat de la inceputul povestii…Chiar daca nu te mai tin de mana si mi-ai rupt inima in bucati mult mai rau decat plecarea lui taica-tu, te iubesc pana la soare si inapoi si doar in inima mea sa stii ca ai locul tau sapat in sange din secunda cand am aflat ca te dezvolti inauntrul meu si pana o sa respire ultima oara pe acest pamant…

1 Comentariu
  • Cristi
    septembrie 26, 2017

    Asa stau lucrurile . Din pacate , multi nu vor sa inteleaga . E vorba de ignoranta . Cauta in alta parte raspunsul. Cauta in carti . Interesata . Prima carte, revista , pliant e perfect … Si urmatoarea . Si urmatoarele . E un fir care te conduce , de intentie si dorinta , motivat de iubire .Viata nu e ceea ce pare a fi . Facem totul pe dos . Cauta raspunsul in carti … pana ce nu mai poti . Apoi apare singur . Din tine !Cauta sa faci totul invers decat ai face . Din inima .
    Am citit in ultimul an vreo 200 de carti .
    Viata e un puzzle . Cata vreme nu stii ca e asa , se desfasoara singur. Apoi participi .Il construiesti , il faci frumos … cum vrei tu !
    Oamenii primesc diverse probleme de rezolvat in viata : de gradinita , de scoala generala , de liceu … de olimpiada , etc… in functie de nivel . Tu ai primit problema asta pentru ca poti . Ai capacitatea de a iubi , ai forta si poti . Trebuie doar sa cauti .
    Nici nu stii cat poti sa duci .
    Am trecut si eu prin divort . Acum trei luni , al doilea .Coincidente multe. Prea multe , ca sa le mai pot ignora .A trebuit sa caut .Dar acum a fost altfel … De mana … cu lacrimi … da , de tristete , dar nu de ura . A fost ca la casatorie … doar ca nu am avut flori . In drum spre locatie chiar am invocat faptul ca nu am luat flori , dar m-am scuzat ca nu era momentul potrivit .La notar . se uita notarita ciudat la noi… ca la nebuni Ne-am tinut tot timpul de mana . Dar cui ii pasa ?Un divort frumos … Nu am crezut niciodata asta . A vrut sa fie libera . Ce puteam sa fac ? Avem un copil de 5 ani ! Am incercat orice in ultimul an … apoi i-am acordat libertatea pe care a avut-o de cand am cunoscut-o , doar ca nu a inteles asta .
    Oricum , mi-e cel mai bun prieten si o voi iubi mereu , indiferent cine sau ce va fi in viata mea .
    Iubeste tot si toate dar mai ales oamenii . N-ai ce pierde .

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.